The feeling of starlight

 

I woke up this morning with a weird feeling in my chest. It’s a feeling of loneliness. Yet, a good kind of loneliness. A combination of peace with self-love and understanding. It’s the way words come out your chest when you write poetry. It’s the feeling the little kids have when they run to their mothers. Eyes wide. Huge smiles on their faces. It’s how you feel when you see a raindrop touching a flower for the first time. It’s a first time kind of thing. A new beginning. Layers peeled off, you experience an awakening.

It’s sunshine radiating out of you. Your beauty making its own rules. No regrets this time.

I woke up with this feeling of having been to hell and back, yet arriving in heaven. My heaven. Quiet. Peaceful. Serene. Untouchable by anything outside myself. It’s the freedom to do whatever you want when so many possibilities lay ahead, undiscovered. It’s the toxicity getting out of your system. Wounds being cleared, one after the other.

I woke up with the feeling of starlight rushing through my veins. It was love magnified by my dreams with a touch of my heart opening up. That’s how I felt. Like starlight. Becoming space and yet still existing. I was infinite and yet I was awake.

Lots of love,

Mada

Advertisements

Scrisoare pentru toți cei care au iubit vreodată

Dragă cititorule,

Poate te temi să fii iubit. Poate te temi să iubești. Poate pur și simplu nu poți lăsa trecutul în spate și adeseori ai impresia că întunericul nu va înceta să te bântuie. Ce pot să te îndemn eu este să iubești totul, pentru că doar așa vei găsi adevărata fericire. Uite aici un fragment din frământările mele existențiale, pe vremea când contemplam acest sentiment magic numit  iubire.

,,Iubirea are tenta aceasta magică de a schimba lucruri și e atât de interesant cum își croiește drumul prin crăpăturile vieții tale. Adeseori deschide porți, accentuează vise sau pur și simplu te alterează ca persoană. Știi doar că e ceva fundamental diferit la tine datorită iubirii pentru acea persoană specială.

Ochii tăi sclipesc, dar nu într-un mod copilăresc ci într-unul matur. Simți o gravitate în vorbe , o bătaie acută în piept. Genunchii ți se înmoaie și parcă ai așa un nod în gât. ,,Te iubesc’’- aceasta e inima ta vorbind.

Tu încerci să o asculți , dar uneori eșuezi, crezând în acea dragoste universală, în ceva ultim. Uneori dubiile creează o cortină și te împiedică să vezi adevărul din fața ta. Poate ce cauți tu nu e iubire, ci siguranță. Siguranța de a nu răni pe cineva, siguranța de a fi cine ești fără să te schimbi. Acceptare – tânjești după ea ca un dependent după drogurile lui. ,,Te rog, oprește-te!!.’’ Iubirea nu ține cont de aceste lucruri și nici măcar de raționalitate. Ea vine în viața ta și spulberă tot – distruge bariere, te face să fii vulnerabil, te schimbă fundamental. Iubirea nu ascultă toate împotrivirile tale, doar începe să cânte. Un cântec lin și suav care îți atinge buzele, îți mângâie părul, îți deschide fiecare rană din corp – doar ca să o vindece. Da, iubirea are și acest dar – știe să vindece răni pe care nici măcar nu știai că le mai ai. Nu te împotrivi când apare. Las-o să renască din cenușă ca un Phoenix, să ardă ca o flacără – mai devreme sau mai târziu oricum se va întâmpla și ce a fost cândva plăcere carnală acum va fi iubire adevărată.

Nu arunca ușor cuvintele, așteaptă să simți, iar când  o vei face vei deveni alt om.  Lasă dubiile, iubirea știe mai bine adevărul pentru că e sinceră. Duci o luptă pe care știi că o vei pierde. Nu poți lupta contra iubirii, ea nici măcar nu luptă. E doar un foc ce mocnește în interiorul tău, așteptând pur și simplu o scânteie să se aprindă.   O scânteie și asta e tot – nimic nu va mai fi la fel.

Poate nu crezi în Dumnezeu sau destin, poate pentru tine acestea sunt concepte prea abstracte, prea greu de conceput pentru ființa umană, dar cred că joacă un rol cheie în conceptul de iubire.

Noi vrem să spunem la final că tragem linie și alegem pe cine iubim mai mult, dar nu-i așa. Forța aceasta e deasupra noastră și nu o putem controla. Ne face să prindem aripi și să zburăm deși nu noi alegem acest lucru. Când iubim totul devine magic, existența însăși prin esența ei e mai frumoasă. Renunțăm la tot și totuși ne păstrăm pe noi pentru a ne dărui altei persoane. Într-adevăr iubirea adevărată e rară, iar asta o face cu atât mai prețioasă – un diamant pe care puțini îl găsesc într-o viață de om.

Adeseori credem că iubim cu adevărat când de fapt ne mințim singuri. Distorsionăm oameni, umplem goluri, îi facem să fie pe placul nostru – când a iubi înseamnă altceva. A iubi înseamnă să dai unui om cea mai de preț comoară – libertatea de a alege. A iubi înseamnă să pui fericirea altuia mai presus de a ta. A iubi înseamnă să apreciezi suferința care vine odată cu dragostea. A iubi înseamnă pace și nici un pic de ură. A iubi înseamnă să apreciezi un om pentru cine este el, cu calități și defecte, fără să încerci să îl schimbi, dar totodată să vezi tot ce e mai bun în el. Cred că doar când simți așa poți spune cu adevărat ,,te iubesc’’.

Oricum în final nu e alegerea ta dacă vei fi sau nu cu persoana aceea, pentru că nu rațiunea decide, ci o forță mai puternică decât tine, unii i-ar spune Dumnezeu, alții energie, eu prefer să spun că iubirea decide. Dacă spui că alegi tu, acest lucru ar fi o minciună pentru că eu nu cred într-o raționalitate ultimă. Eu cred în sentimente și în bătăile inimii. Poate acest lucru mă face prea empatică sau prea sentimentală, dar prefer să fiu așa decât să mă prefac la fel ca toți ceilalți din jurul meu.

,,Te iubesc’’ și o mai spun o dată – ,,te iubesc’’-  iar de data aceasta cuvintele mele au greutate. Te iubesc dintr-un loc diferit de ceilalți. Te iubesc din pace, din libertate, din înțelegere, din fericire  și nu îți cer nimic în schimb. Vreau doar să spun ce simt, să îmi împărtășesc povestea cu ceilalți.

Poate încă nu înțeleg pe deplin iubirea, poate sunt prea tânără, dar cred că e cadoul lui Dumnezeu pentru oameni. E prea astral ca să fie uman.

Uneori cred că m-ai cunoscut doar ca să simți din nou ceva special, să ți se deschidă inima după atât de multă durere și suferință. Să trăiești, să simți ce înseamnă iubirea. Poate mă înșel, poate nu sunt cu nimic diferită de alte fete, doar eu vreau să cred în ceva care mă depășește. Cred că ce avem noi doi e magic și rar pentru că am văzut o scânteie în tine. Am observat atât de mult sentimentalism și afectivitate în anumite gesturi mici. Am văzut progres și în unele momente dedicare din partea ta, dar poate doare greșesc. Deși, dacă e o greșeală, vreau să cred în ea, fiindcă îmi spune că ai putea simți ceva special pentru mine, că ai putea să mă iubești.

Cum am spus, nu noi alegem, ci Dumnezeu și prefer să îl las pe el să îmi scrie povestea de dragoste indiferent cu cine va fi. Acum tot ce știu e că am cunoscut iubirea adevărată și e un sentiment al naibii de profund.”

Dacă te mai îndoiești ce înseamnă iubirea chiar și după ce ai citit acest fragment, te înțeleg. E al naibii de complicată. Încă nici eu nu o înțeleg pe deplin. Sper totuși să reflectezi din când în când la ceea ce simți și să aduci o parte din autenticitatea ta în ecuația vieții.

Cu multă dragoste,

Mădă ♡

Sursa imaginii: https://www.google.ro/url?sa=i&source=images&cd=&ved=2ahUKEwj74OrbydPcAhXJIlAKHeyGDhoQjxx6BAgBEAI&url=http%3A%2F%2Fwww.fullcircleconnections.com%2Fservices%2Fenergy-cleansing%2Fstock-the-autumn-flower-of-sun-flare&psig=AOvVaw2vqADrZXWCFoM9rID3YYg6&ust=1533478219320946

Black as my soul

I love you but you’ll never know.

I burn like fire in unknown.

A phoenix with flames and ashes,

For sure,

So black at the core,

As black as my soul.

I want to believe in dreams, in lies forevermore,

Our clothes on the floor,

Black at the core,

As black as my soul.

Ancient gods? They turn grey

The sky loses its gold

When your arms are not strong enough to hold…

So black at the core,

As black as my soul.

”Kill me with kindness”, I said as I die once again

And no, I’m not joking

This time I don’t wake….

I don’t care about true love if it brings this pain…

‘Cause it’s so black at the core

As black as my soul.

 

 

Image source: https://www.pexels.com/search/beauty/

Perspective? My new best friend

“The real voyage of discovery consists, not in seeking new landscapes, but in having new eyes.” – Marcel Proust

There are moments in life when we need a different way of seeing things. This is what this post is all about. I hope you enjoy it.

Pain is a gift from God to the world. It breaks and shakes us, but afterward, we are stronger in the broken places. Light radiates through the cracks, forever morphing the darkness into something better, something more meaningful.

Pain is in indeed a powerful emotion because it says ’’this matters to me’’. This event or person means so much that I’m willing to take a hit for it. I’m willing to shed tears, have existential crises or stay awake at night. I’m willing to do the work in order to become a better person simply because I care. Moreover, I want this caring for this human being to be remembered as a part of a bigger picture. I want my love to be remembered and seen in the life of others, in the little sparkles thrown inside their eyes, in the tone of their voice, in the lights of their hearts, in the speaking of truth and in doing good deeds. In this way, my pain shall not be in vain, but for a greater cause that I cannot see, but rather only God does.

It was never about pain, anyway. It was never about darkness, but about light. It was not the end of the journey, just another chapter. It wasn’t a failure, only a detour to a greater success, a gateway to a world beyond limits, a destination that the mind can’t see, but the soul can reach. It was never rock bottom, only finding a different way to look up. See the galaxies, the stars –  infinite possibilities only at a touch of a finger. Say ’’this is beautiful’’. Say: ’’Who am I to stay in the way of the universe?’’. ’’Who am I to resist the will of God?. Maybe life is so much more than I can imagine for myself. Maybe broken is exactly what this world needs. Maybe broken is good enough to change something here. Maybe there are days when showing up is all I’ve got, but I will show up anyway. Life is too short to spend it in thinking ’’I could have done something’’. Nobody can turn back time. The past is gone and it’s not coming back. Life doesn’t stop for me. Why should I stop for life?’’

Lots of love,

Măđă

Image source: http://www.pelotandassociates.com/got-problems-try-new-perspective/

 

Tell me again how much I love him

This is an old poem about the need to prove a point when it comes to loving someone. I hope you like it 🙂

Tell me again how much I care about him

No, wait, just try to remember

How you gave me life when I was dead

How we escaped the gates of hell by holding hands

And now, I’m your angel in the snow,

Dreaming.

Eyes wide, I can’t believe this

I’m drinking hot chocolate in bed,  comfy clothes

We watch a movie together

My head against your chest, your smile,

Lips on my body – my whole world falling into place at sunrise.

When the memory is over I come back and admit that

Maybe you were right, you could have been so happy with me

We could have been so happy together

But right now the outside world had different plans:

God said “next time, losers”

The angels smiled,

Cupid cried in his sleep,

Because his arrow broke between us, love yet unable to pass through our rib cages

Our armors too strong for that kind of war.

The Gods did not know the words to make things right

So they just poured:

Sugar and salt, black and white

Music to my heart, a song to my veins,

”Love me right”…

‘Cause maybe this is what I want – you and me dancing in the moonlight

Kissing in the snow

Making love at twilight,

I love him, right?

But you already know too well how I feel

That’s why I want you with every part of my broken damn body.

Maybe one day…but right now one day is that so far dream

And I know I’ll never reach it

Maybe I was just another girl you hooked up with,

Lips touching, hormones rushing through your system

Maybe that was me – a girl to run away with

To escape your problems

To inhale the air together and put the blame on both our shoulders so that you wouldn’t feel so guilty anymore,

But I don’t believe this so…

Tell me again how much I love another guy while looking into my eyes

Hands on my thighs

Because you don’t believe this, not anymore

Do you believe in magic? No..?

Then please believe in us, twin flame,

In love, in mistakes, in wrong turns,

In your barriers falling down,

Believe in the perfect theft cause you just stole my heart.

Kiss me and believe in this…

Tell me again how much I love him, on repeat

When all I think about are your lips gently pressed against my neck,

Hands in my hair,

Let go and let me in,

Just breathe, you thief

Cause you just made me forget his name on my body,

Now I want yours.

Tell me again how much I love him

I’m gonna show you that I don’t.

 

Image source: http://www.happykissday.com/sexy-couples-kissing-wallpapers.htm