Rătăciri în pat — May 21, 2019

Rătăciri în pat

Disclaimer: Mare parte din această postare este un pamflet și trebuie tratat ca atare.

Azi suntem foarte confuzi…mai ales în dating. Nu vi s-a întâmplat și vouă să dați peste persoane ,,confuze’’? Mie da. De exemplu, ultimul tip cu care am ieșit. El a zis că iese doar cu mine, deși nu știe exact ce vrea. Câteva săptămâni mai târziu? Era cu alta în pat. Meanwhile dating me. No, ce să zic? Tipa greșise ușa….presupun că sexul era și el bonus, bonus cu….confuzia. (haha)

(Ton sarcastic) Bineînțeles că eu, ca toate femeile, realizam în teoria conspirației. Despre cum vom fi împreună. Nu știu cum am putut greși. Avea toate comportamentele tipilor obișnuiți cu care ai vrea să fii – nu răspundea la mesaje, era cu altele în pat, adesea făcea referințe la sex, lăsă lucrurile neclare. Puteam să mergem și la altar….doar că a fost vina mea. Eu am o mare problemă. (Ton serios)  O chestie dinasta SF pentru România de azi. Îi zice STANDARDE.

Nu pot suporta să fiu mințită…și să las lucrurile neclare. Ah da…și adesea mai îmi deschid gura. Comunic. Cine a mai auzit de femei dinastea? Aparent majoritatea tipilor nu. Hint – există (din păcate).

Haideți să vorbim și de tipe. Cum să le lăsăm deoparte? Mare parte din ele își doresc  să nu fie singure (dacă e single e dezastru natural) și se mulțumesc cu orice. De asta se compromit pe ele. Destul de simplu, nu?

Și….acum că probabil mă urâți fiindcă m-am luat de voi, fetelor, voiam să vă anunț că  vă doresc să fiți fericite. Sper doar să văd pe viitor mai multă educație pe relații, fiindcă stăm destul de prost la acest capitol.

Să termin povestea: voi, fetelor, nu știu ce ați fi făcut în situația mea. Eu mi-am asumat responsabilitatea pentru partea mea (altă chestie SF) și anume – alegerea unor tipi care sunt pe alt film decât mine. M-am pus din nou pe învățat despre relații. De data aceasta și mai determinată să aplic ce știu. Așa că vă las aici un mic tip pentru situațiile ,,confuze”:

,,Dacă dați și voi de rătăciri în pat, minciuni, confuzii și duplicitate. Relaxați-vă …și bucurați-vă. Doar vreți o relație sănătoasă, nu? Acesta e primul pas – să vedeți cu cine aveți  de-a face. Lăsați sentimentele și analizați faptele la rece. Știu, e faină conexiunea…dar dacă o să credeți doar în ea vă veți crea răni ulterioare. Nu ar fi mai simplu să vă iubiți în tot acest timp pe voi?’’

Până data viitoare aveți grijă să nu vă rătăciți în paturi străine…și încercați, vă rog, să nu deveniți fantome. (fantomă =  în contextul de față -persoană care e din senin e cu tipul de care îți place, deși cică nu există…sau așa zice el).

Cu mare drag,

Mădă ❤

Sursă imagine 1: https://www.thefinder.com.sg/

Sursă imagine 2: http://bookmarkurl.info/

Sursă imagine 3: https://tenor.com

 

Advertisements
Fericirea stă pe….tușă — May 18, 2019

Fericirea stă pe….tușă

,,Tu ești mereu fericit?’’

Cum i-ai răspunde unui copil care te întreabă asta?

Cred că noi adulții știm să închidem totul în interior. Să nu se vadă.

,,Eh, durere. Am eu timp de ea. Cândva.’’ (ne spunem în timp ce mâncăm semințe la știrile de la ora 5)

Doar că acel ,,cândva’’ devine ,,într-o zi’’ și ajungem să nu ne mai ocupăm niciodată de ea.  Nu ne batem noi capul cu asta. Am uitat să fim cu adevărat fericiți cu așa de multe ,,to do lists’’.

Culmea, în agendă nu ne notăm nimic despre cum ne simțim azi. Ne facem că plouă printre atâtea teancuri de proiecte și hârtii pentru facultate…sau sarcini de la muncă. Emoțiile? Da, da. Altădată. Doar că ne place să afișăm zâmbete. Cu toții suntem fericiți.

Așa că după toate astea am decis să îmi promit ceva:

,,De azi nu mai sunt fericită. Sunt tristă….și realistă. Uneori chiar artistă. Când mă plictisesc devin plutistă.  Adesea noncomformistă. Așa că vă rog ceva – nu îmi veniți mie cu fericirea, nu îmi veniți cu ea. Cine sunt eu e mult mai mult decât așa ceva. Sper că și voi simțiți așa.”

Cu mare drag,

Mădă ❤

P.S: Pentru  copil eu nu am răspuns. Poate găsiți voi unul și pentru mine.

Sursă imagine 1: https://www.thecheapplace.com

Sursă imagine 2: http://www.rockingchairspot.info/

Ce culoare are inima ta? — May 12, 2019

Ce culoare are inima ta?

Tum, tum, tum. Îmi aud inima cum bate. Okay, recunosc. Am emoții când vorbim. Poate de asta nu spun ce gândesc. Totuși…ce îmi circulă prin minte ca mașinile pe autostradă? Hmm…ia să vedem. Aș vrea să te întreb ,,ce culoare are inima ta?’’. Mă abțin.

,,Ce întrebare stupidă, Mădălina. Oamenii nu au culori în inimi.’’ , zice vocea critică din capul meu.

Aștept două secunde.

,,A mea are. E curcubeu.’’ , urlă artista din interior. O ascult.81lDvzxdQ8L._SX425_

Revin. Iar mă gândesc la tine.

,,Oare aș fi prea indiscretă dacă vreau să știu?’’

Nu zic nimic. Îmi imaginez doar că m-ai întreba după ,,de ce?’’.

Ce aș zice? Vreau doar să știu ,,…așa…. dacă avem sau nu aceiași culoare. Dacă ne potrivim.’’

Conversația urmează:

– ,,Ce prostie. De parcă oamenii așa se potrivesc.’’

-,,În capul meu da.’’

-,,Păi ieși din capul tău.’’

Bine,o să îți răspund mai realist. ,, Eu mă descompun în culori. Ai vrea să te descompui și tu cu mine. În culorile curcubeului?’’

Cred că asta ți-aș răspunde, doar că ,vezi tu, eu nu te întreb nimic. Te aud vorbind nervos și tac. Las momentul să treacă.depositphotos_40104625-stock-illustration-colorful-hearts-drawn-with-pencils

– Mai ia niște covrigei. Să te simți mai bine. Îmi aud vorbele. Uff, nu asta am vrut să zic.

Nu mai contează. Peste o oră sunt acasă și stau în pat. Nu pot să dorm. Chiar vreau să știu – ,,ce culoare are inima ta? Oare când te înfurii e neagră?’’

Cu mare drag,

Madă ❤

P.S: Mda…cam așa se întâmplă când nu îți spui părerea. Vezi? Încă nici acum nu știu răspunsul la întrebare.

Vouă nu vi s-a întâmplat niciodată?

Sursă imagine 1: http://adastraerrans.com/

Sursă imagine 2: https://www.amazon.com/

Sursă imagine 3: https://mx.depositphotos.com

Cum îmi spun ,,te iubesc”? — May 11, 2019

Cum îmi spun ,,te iubesc”?

Am un nou hobby. În timpul liber îmi place să mă tai cu lama. Nu cu lama aceea clasică. E doar o metaforă. De fapt, ce fac este să mă sabotez pe mine. În relațiile cu ceilalți.

Începem cu alegerile mele. Puteți să râdeți….dar spun intenționat alegerile mele pentru că ei nu mă aleg niciodată pe mine. E un fel de – ,,Oh, nu mă vrei? Super, hai să fim împreună.’’

Pauză. Moment de gândire. Normal că nu spun asta. Cu voce tare. Nu o spune nimeni. Totuși, undeva adânc, iubesc haosul și respingerea (hint: răni nevindecate din trecut). În concluzie? La revedere relație sănătoasă.

Mai nou, am luat o decizie și anume – să mă iubesc mai mult pe mine. Mi-am dat seama că de cele mai multe ori îmi dau în cap despre cum ,,nu sunt suficient de bună’’, mă sacrific pentru ceilalți și nu le spun ce mă deranjează (hint: obișnuința). Atitudinea perfectă pentru dezastru. De unde vine asta? Ah da, din prea puțină iubire de sine. Normal că acest comportament te ajută să dai peste persoane cu mai multe probleme decât tine. În plus, e nevoie să știi ce meriți pentru a avea o relație fericită.

Deci…cum practicăm iubirea de sine?

Primul pas ar fi să știm ceva despre ea. Din acest motiv mica cercetătoare din mine a citit studii științifice. Mai jos este ce am aflat:

,,Autocompasiunea sau iubirea de sine (în termenii noștri) e văzută ca o grijă și preocupare față de noi înșine atunci când suferim. Altfel spus, ne comportăm cu noi așa cum l-am trata pe cel mai bun prieten când e trist. Am fi buni, blânzi și înțelegători. Poate l-am lua și în brațe.

Kristin Neff (2003) e cea care a încercat să ,,spargă’’ autocompasiunea în 3 elemente cheie și anume:

  1. Bunătatea orientată către noi înșine (self-kindess) = ce ne spunem atunci când suntem triști

Majoritatea ne criticăm când greșim. Nu mai dăm atenție la părțile bune. Uităm să avem grijă de propria persoană. În schimb, cei care au un limbaj interior blând  sunt mai buni cu ei înșiși. Înțeleg că au făcut tot ce pot mai bun și merită iubire.

  1. Umanitatea comună (common humanity) = suntem cu  toții   oameni; fiecare  eșuează  și  face  greșeli

Adeseori, când trăim emoții care ne supără (tristețe; furie; dezamăgire; durere) ne izolăm. Noi credem că suntem anormali. E ceva greșit fiindcă ne simțim așa. Dimpotrivă, prin aceste sentimente trecem toți.

Persoanele care se iubesc pe ele privesc lucrurile în perspectivă. Își dau seama că fiecare om suferă și face greșeli, chiar și ele. E okay, nu suntem singurii imperfecți. Mai mult, imperfecțiunile ne fac să fim oameni.

    3. Mindfullness = a fi în contact cu momentul prezent; aici și acum;

Atunci când suntem mindful devenim un ocean. Emoțiile și gândurile sunt valurile. Le lăsăm să vină și să treacă de parcă le-am privi din exterior.

Acum că v-am arătat fiecare bucățică, haideți să le punem cap la cap. Data viitoare când credeți că sunteți niște persoane groaznice, detașați-vă de această idee. Luați o gură de aer. Priviți-vă emoțiile și gândurile din exterior. Sunteți un ocean, iar ele valurile. Vin și pleacă (Mindfullness). Apoi realizați că fiecare persoană se simte așa. Mai face greșeli. Nu suntem singurii imperfecți.(Common Humanity). La sfârșit, a-ți putea să vă uitați la reușitele din ziua aceea (sau chiar în general) și să fiți recunoscători pentru tot ce aveți. Puteți încerca și să vă îmbrățișați sau să vă spuneți ,,te iubesc; am încredere în tine’’ (self-kindness).

Nu contează neapărat ordinea. Eu am scris ceea ce funcționează pentru mine. Puteți încerca mai multe combinații.

Știu că sunt mai crazy și mă sabotez des, dar până la finalul acestui articol am început să mă iubesc mai mult pe mine. Sper că și voi.

Vă  îmbrățisez,

Mădă ❤

P.S: Good news – autocompasiunea se poate învăța; deci nu vă faceți griji dacă nu vă iese din prima; exersați, exersați, exersați; doar așa puteți deveni iubitori

Sursă imagine 1: https://mattlandsiedelfitness.com/2018/01/20/everything-need-know-self-love/

Sursă imagine 2: https://thegoalchaser.com/funny-self-love-quotes/

Sursă imagine 3: https://www.citiesobserver.com/4-unbelievable-rural-towns-that-will-restore-your-faith-in-humanity/

Sursă imagine 4: https://www.virtuesforlife.com/4-stages-of-self-love/

Arta de a iubi — May 5, 2019

Arta de a iubi

Ce este iubirea? Întrebarea care ne bântuie pe toți. Cred că mai degrabă aș fi dat bacul din asta, decât din orice altceva. Am ajuns aici, la 21 ani,  în terapie, fără să știu răspunsul. Fix eu. Aia cu note de 10. Nu știam cum să iubesc. Școala nu mă învățase. Mi-am propus pe viitor un singur lucru – să aflu.

Concluzia poveștii? Jumătate de an mai târziu sunt aici…cu câteva răspunsuri….dintr-o carte.

De curând am citit ,,Arta de a iubi’’ scrisă de Erich Fromm. Mi-a atins inima opinia sa, motiv pentru care aș vrea să împărtășesc și cu voi câteva idei. Așezați-vă confortabil pe scaunele de la birou și haideți să lăsăm povestea…. să înceapă:

,,Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au fost puși față în față cu o mare problemă – frica de a rămâne singuri. Fiind deștepți, ei au găsit scăparea. Cum anume? Unii au folosit dependențele (alcoolul/ drogurile). Alții au ales să devină oi, să se conformeze la cerințele societății. Cei mai inspirați s-au făcut artiști, abandonându-se în creațiile lor.

Cu toate acestea, niciuna dintre drumurile alese nu a reușit să elimine frica de tot.  De aceea, Erich Fromm propune iubirea drept soluție la problemă. Doar prin iubire ajungem să ne apropiem cu adevărat de celălalt, să nu mai avem bariere, să fim autentici. Iubirea devine răspunsul la o problemă legată de existență.

Într-o altă viziune, iubirea e concepută drept o atitudine față de tot ce există. Eu rezonez cel mai mult cu această propunere. Nu cred că putem să închidem iubirea, să o limităm la un lucru sau o persoană. Consider că ea se află  în interiorul nostru și ne cheamă să tratăm fiecare moment din viață într-un mod …. iubitor.

Din păcate, în ziua de azi am uitat cu desăvârșire cum să fim acolo pentru celălalt. Totul este despre noi. De ce? Un motiv ar fi societatea capitalistă care ne-a învățat să fim atenți la tranzacții; cerere și ofertă. Am ajuns să ne căutăm parteneri ca la piață. Dăm swipe toată ziua. Mergem la date. Așteptăm ca cineva din exterior să ne facă toate poftele, dar noi să nu facem nimic. Nu suntem iubitori, ci ipocriți, fiindcă ne așteptăm ca iubirea să vină din exteriorul, nu din interiorul nostru.

Deja știm cu toții că umplerea unui gol e o rețetă pentru eșec. Lipsa de iubire pentru noi înșine ne face să îi urâm în final pe alții atunci când sunt imperfecți. Dacă tu nu poți fi lângă tine în cele mai grele momente, cum ai putea să fii lângă celălalt? În plus, un cuplu fericit nu poate fi format din două jumătăți de măsură, ci doar din două persoane întregi. Mature. Dispuse să crească împreună. Să se accepte. Să se iubească. La bine și la greu. Iubirea celuilalt în lipsa iubirii de sine duce doar la sacrificii și dezamăgire.

Am uitat cum să punem în practică arta iubirii…. fața de noi. Cum să facem asta?  Răspunsul îl veți găsi în articolul următor.’’

Cu mare drag,

Mădă ❤

Recomandare:

Sursă imagine 1:http://clipart-library.com/love-art.html

Sursă imagine 2: https://www.thrivetalk.com/vulnerable-narcissism/

Sursă imagine 3: https://www.paginadepsihologie.ro/produs/arta-de-a-iubi-2/

%d bloggers like this: