Mai există speranță…

DSC_21843

Cine mă cunoaște știe foarte bine că eu nu sunt omul care să se plângă sau să comenteze. De obicei, stau în banca mea și înghit în sec fără să îmi spun părerea, chiar și dacă nu sunt de acord cu discuția purtată. Astăzi, însă, am ajuns la un punct limită și pot spune sincer că sunt îndreptățită. Întotdeauna am recunoscut dacă o persoană este mai bună decât mine într-un anumit domeniu, ba chiar, am și felicitat-o personal sau am lăudat-o altora. Nu îmi e greu să admit dacă cineva mă depășește. Mi se pare firesc să nu le știu eu pe toate. Totuși, când observ că mediocritatea este ridicată la loc de cinste și inteligența aruncată într-un colț, nu mă pot abține să nu spun nimic.

În zilele noastre oricine face o salată de cuvinte este scriitor. Spun acest lucru cu mare părere de rău, pentru că observ cu ochii mei cum s-a degradat literatura. Stau și mă întreb: ,,De ce mai învățăm la școală să scriem corect? Să folosim semne de punctuație și ortografie dacă oricum creăm așa zise opere de artă fără să ținem cont de cele învățate?” Opere fără pic de structură. Fără început, mijloc sau sfârșit. Aceste lucruri am ajuns să citesc în ultima perioada. Mai grav, să văd cum sunt lăudate și li se acordă premii. Trist, foarte trist. Adevărul este că promovăm mediocritatea. Nu sunt atât de vinovați autorii, cât cititorii. Oamenii nu mai știu ce înseamnă literatură. Nu spun că romanul ,,Ion” era extraordinar, dar măcar erau respectate normele literare. Avea totuși o coerență. Astăzi, putem să facem un terci de cuvinte și suntem aplaudați. Îmi e și rușine să mai spun că scriu într-o astfel de lume unde publicul preferă să citească lucruri banale. Ce se va alege de literatură? Continui să mă întreb. Deși sunt dezamăgită de ceea ce văd, știu că încă mai există oameni care apreciază tot ceea ce înseamnă opere de bun gust. Oameni care încă înțeleg că nu ești scriitor doar dacă pui cuvinte fără sens într-o proză lipsită de organizare. Oameni care încă știu să scrie corect gramatical și nu distrug ceea ce s-a clădit timp de zeci de ani. Eu sunt norocoasă că am cunoscut astfel de oameni. Deși mulți dintre cei care citesc preferă mediocrul, există încă mulți care aleg literatura de calitate. De aceea, sunt mândră. Pe restul pot doar să îi compătimesc.

Sunt conștientă că gusturile nu se discută, dar e o diferență totuși în a citi ceva ce poate scrie oricine și a citi ceva bine scris. Puțini sunt cei care mai știu să scrie. Putem măcar să ne bucurăm că astfel de oameni încă există.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 415 other followers

%d bloggers like this: