O prințesă prizonieră

dsc_39674

Văd un demon. Un demon alb, dar blând ce mă sugrumă. Un demon numit dragoste, echivalat cu lipsa raţiunii. Am realizat că noi creştem cu poveşti din basme în care prințesa îl întâlnește pe Făt Frumos şi trăiesc fericiți până la adânci bătrâneţi. Ei bine, viaţa reală nu e aşa. Aici poate că prințesa trebuie să iasă singură din ghearele zmeului sau să îşi frângă inima de 10 ori până întâlneşte băiatul potrivit. Poate că  prinţul se rătăceşte în labirintul destinului şi ajunge să iubească multe vrăjitoare până să cunoască o prinţesă cu inima bună. Chiar și  atunci, relația lor nu e lipsită de probleme, pentru că nu există perfecțiune și nu există reguli ale dragostei. Ea își face propriile reguli și ne râde în față, pentru că ne ține în lanțuri. Nu avem de ales. O ascultăm și suferim, pentru că ne readuce persoane uitate în minte. Cum ar fi să realizezi că până și prințesa din basme are inima divizată? O bucățică pentru fiecare persoană iubită.  Dar atunci ce îi mai revine prințului?  Nimic?  Răspunsul: cea mai mare parte. Nu alegem ce simțim. Nu alegem dacă iubim pe cineva pentru toată viața, chiar și dacă nu e persoana de lângă noi. Nu decidem noi, ci iubirea. Suntem doar prizonierii ei. Cred că există și prințese prizoniere, la fel cum consider că și prințul din poveste poate iubi două prințese. E ciudat.  E fără sens. E dragoste, ce naiba?  Nu îi putem da nici măcar o definiție concretă. Sentimente amestecate. Confuzie. Nervi. Frustrări. Plânsete. Zâmbete. Inocență.

Încadrăm iubirea în tipare, o învățăm din povești, o preluăm de la cei mai mari, dar uităm cel mai important detaliu. Dragostea nu se scrie, nu se gândește, ci se simte. Nu există un fel de a iubi sau chiar am iubit. Eu nu cred în trecut când vine vorba de acest sentiment. Experiențele de viață ne formează, iar cele mai vitale lecții le învățăm iubind sau fragmentându-ne inima. Cine spune că uităm oameni din suflet minte. Nu îi uităm, îi anesteziem doar. Sunt unii însă, pe care îi păstrăm pe un podium. Iluziile noastre. Iubiri efemere. Rămân veșnic acolo și ne doare că nu oferim totul prințului, dar nu ne întrebăm: ,,Oare  prințul ne oferă totul nouă?”

Semnat,

O prințesă prizonieră

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 415 other followers

%d bloggers like this: