Dacă adevărata frumusețe ar conduce lumea….

Sursa imaginii:


Frumusețea. Învățăm despre ea din filme și seriale. Din reviste. Adeseori încercăm să arătăm ca modelele impuse de societate. Adică mai bine zis, vrem ca propriul nostru corp să fie egal cu imagini prelucrate în Photoshop cu nu știu câte filtre și trecute prin o grămadă de setări ca să arate cât mai nerealiste posibil. Le privim și credem ,, sigur aceasta e frumusețea’’. ,,Uite cât de perfect arată, doar dacă aș putea fi și eu așa – mai slabă, cu mai puține coșuri, mai înaltă…’’. Ne dăm mii de scuze pentru care nu suntem destul de bune fără să ne gândim că problema nu e la noi, ci la industrie. O industrie care ne vinde minciuni împachetate frumos, doar ca să le credem.

Eu una m-am săturat de aceste minciuni  care dau bine pe sticlă. Valorizez oamenii care au ceva în cap și nu doar măsurile ,,ideale’’.  Îi apreciez pe cei care sunt autentici, știu să își spună părerea cu asertivitate, au curajul să fie ei și se iubesc pe sine pentru că da, adevărata frumusețe vine din interior. E important să ne iubim pe noi cu tot cu imperfecțiuni, cu tot cu probleme. Ar fi drăguț să vedem conexiunile reale dintre oameni ca un ideal de frumusețe. Poate așa am pune accent pe autenticitate în loc de perfecțiune. Poate așa ne-am gândi la cât de importantă e vulnerabilitatea și cum ne unește ea pe toți. Promovând imperfecțiunea, probabil am avea o lume mai bună,  o lume cu conexiuni reale în care oamenii cu inimi deschise au curajul să fie autentici, să fie ei. O lume în care punem accent pe ce se află în interior și nu pe ambalajul artificial. O lume mai vulnerabilă.

Cu drag,



Limits are for the weak, strong people take action

Image source: https://titaniumsuccess.com/6-reasons-why-people-dont-take-action/

What is your value? How much is your worth? What price should you be paid for? No, this is not about work, this is about having self-esteem. I think we spend too much of our day, week or month looking down on us, criticising and belittling who we are just because we are surrounded by those who do not appreciate others enough. Listen to me. You can be one of the most amazing, beautiful, kind-hearted and smart person in the world and someone, somewhere will not see how much you are worth. Your job is to find people who do appreciate who you are as a person and limit time with those who don’t. Yes, it’s hard to say ‚’’no’’ to people you’ve known for a while, but sleeping well at night is even better.

You have value, but in order to grow true honesty is needed. Honesty about your shortcomings as well as about your success. A bs story about what a victim you are is not working anymore, not if you want to be successful in life. Yes, you might have faced some challenges, so what? We all do. This is not my way of not validating you, this is my way of saying – you want something, get to work and stop complaining about why you don’t have it yet. The people who achieve success work hard for it. Period. Get on your knees, fail 10.000 times, but at least try. If it doesn’t work, try even harder until it pays off. You are valuable, but if you do nothing with your life you will achieve nothing in return.

If you do not put up boundaries and dictate to others how to treat you don’t complain about being a doormat. You did it to yourself. Yes, we need to learn to be responsible for a change.  Victims of situations never changed anything here on this Earth. Powerful people take back control, choose to invest wisely, spend time with successful people and don’t waste their energy on those who do not care. Stop begging those who do not see your worth to stay in your life. Let them go.

You deserve the best because you exist, but there is something else you need to know. In life, you do not get what you deserve. In life, you get what you settle for. If you settle for crumbs and leftovers from a table, of course, you do not have a full awesome meal. If something is not right, get up and change it. Raise your standards. Set limits. Be ruthless and take care of yourself. An environment of pain and destruction does not lead to growth. You shape the environment in which you live, you have power. Maybe those around you will never change. Some people enjoy their miserable life and their sadness. They cling to it because there is so much more benefit in doing nothing and then complaining than in actually trying to change things, to shake the world up. Become irreplaceable and become good at the things that you like. Increase your value by putting energy and effort into people, work, hobbies and passions that do pay off. Increase your value by speaking your truth and taking actions toward a better and more fulfilling life. Yes, it’s hard, but guess what staying in a place that breaks your heart is even harder.

As I said, some people might never change, they enjoy their sadness. It doesn’t matter if you are the one who wants to change. Do it. Even if it means getting rid of everything you know. At the end of the day you will be happy and them in the same place. Maybe by bringing change, you will show those who underestimated you that yes, you’re awesome and yes, they were wrong when they did not believe in your dreams. It doesn’t matter. Do it for you. Prove to the world that you can get anywhere you put your mind to. Change yourself and the world around you will change.

Lots of love,


Make it better, choose your heart

Image source: https://favim.com/image/130184/

”Evil is real and powerful, but love is realer and more powerful’’ –Glennon Doyle

This post is inspired by the video posted on Glennon Doyle’s Facebook page about separating children from their families in the USA, something which I strongly believe is against humans rights. I encourage you to check the video out before reading. It’s truly inspiring. Here is the link: https://www.facebook.com/glennondoyle/

’’There has always been great evil and using people as pawns for power.’’ –Glennon Doyle

I don’t think there’s another phrase that describes our world in a better way. Yes, there will always be problems that seem like they don’t have a solution when in fact they do. We need to become the heroes that we wish to look up to because this world will break our hearts. It will make us angry with its injustice, it will stomp our hearts to the ground and it does that only because this world is in pain. People are in pain and what we need to do when we feel that is turn to love, turn to forgiveness, turn to acceptance. We need to have to courage to face our fears and heal the wounds in our hearts. In a world of chaos, we do not all need to be the same – broken and defeated. Most of the time defeat is in the eye of the beholder and if you feel like a winner even in the crises, trust me, you are. Let’s become better. Open our hearts, forgive and let anger and heartbreak not hold us back, but move us forward.

Anger gives us hope because it rises when we perceive injustice. Anger is a fuel that makes us fight for what we feel in our hearts to be right. I know I’m an idealist, but I believe in people’s rights over everything. The same as Glennon does. I think it should be a long-held value for everyone because we all have hearts and we all go through problems.

’’If you’re looking at the world today and you are not grieving, I don’t think you’re looking’’, Marianne Williamson said. Well, let’s not close our eyes. I am looking. I am looking every single day and only lately I discovered my empathy and my sensitivity for the pain of others. It’s not just a feeling. I want to do something about it. Let’s all keep an open heart, hold firm to our values in the face of adversity and always, always return to love. When you love you cannot hate. That’s why love is beautiful. It’s an antidote for everything. It gives us the power to forgive, to see beyond the darkness of people and into their light, into their loving hearts. Those who do the most horrific things are those who need love the most. I think we need to start to love ourselves and others more. Stop pointing fingers and look inside at our wounds. Heal them in order to have a better world. I don’t think we should raise our voice only when it’s a national scale injustice. I think we should raise our voice all the time for a return to the love in our hearts. To see this world in a new light, to see it through the eyes of kindness. Let’s learn to love and forgive together because it’s the only way we can heal this planet. I don’t want us to be genuine heroes, really, I want us to be broken, because only in that way we can truly understand the pain of others. I want us to be broken for the better because broken people are all the world’s got. We’re all damaged beyond repairing in some ways, but we need to be willing to have better ideas for our brokenness and do something about it. Let’s not be heroes, but simply ourselves, people who love and want the best for this world. We can all be kind and forgiving and raise our voice for the right things. We can all hope. We can all stop judging others for their shortcomings. We can all forgive and return to love. So, let’s love today and just be broken open to the chaos. We don’t need people who close their eyes, but people who can keep them open and do something about it.

If you like this message please share it with your friends.

Lots of love,


Dragoste dulce în cutii limitate

Sursa imaginii: https://saesura.deviantart.com/art/Freedom-520213677

,,Libertate, ce frumos sună. Păcat că noi ne creăm cuștile și apoi urăm faptul că suntem captivi în ele.”

Ce vreau să spun cu această idee? Uneori prea multe, alteori prea puține. Îmi place să meditez la lucruri, la viață, îmi place să scriu. Mă scoate din rutină și învăț să visez. Mi-am spus cândva că sunt o cercetătoare de vise și așa aș vrea să rămân. Cum gândesc ceva nou, hop și eu pe blog…sau pe telefon sau undeva cu un caiet și un pix în mână. Cine mă cunoaște știe ce zic. Subiectul de azi – libertatea. Îmi place să discut de el, pentru că după cum știți bine nu suntem niciodată cu adevărat liberi. Ne naștem într-o cultură, într-un context social plin de reguli, într-o familie care ne impune standarde de bună purtare și așa mai departe. Mediul își pune amprenta asupra noastră, iar noi încercăm să ne emancipăm crezând că putem ieși din limitele gata construite, cutii care ne-au ținut captivi toată viața, dar oare putem?

Hai să fiu mai specifică, vreau să discutăm de iubire și libertate. Mă gândeam de multe ori:,, cum ar trebui să iubească oamenii?’’ Ce înseamnă iubirea? Îmi tot răsfoiesc paginile scrise. Mă uit peste ce notez și conștientizez cu stupoare că în 6 caiete apare mereu aceiași idee – libertate, libertate, libertate. Păi cum? Iubirea nu-i despre relații, despre atașament, despre a ține pe cineva lângă tine?? Se pare că nu, nu e. Cel puțin nu în ochii mei. Iubirea condiționată poate fi, când impui limite unei persoane să fie cu tine deși ea nu își dorește același lucru. Când tragi de lucruri de mult apuse, când forțezi realitatea și nu să te adaptezi ea. Eu iubesc altfel, mereu am făcut-o. Nu oblig pe nimeni să fie cu mine, urăsc lucrurile de genul. Cred că nimeni nu deține absolut nicio persoană în viața asta și nu, nu îmi pasă că ai un contract de căsătorie, acest lucru nu te face posesorul niciunui suflet. Singura persoană asupra căreia ai deplin control ești tu. Discuție încheiată. Oricând poate fi vorba de un divorț, oricând o relație se poate termina, fiindcă nu deții tu cheia fericirii unui om și nu știi niciodată ce schimbări pot apărea pe parcurs.

A iubi liber, așa mi se pare ideal. Da, eu sunt o idealistă convinsă, mă puteți urî pentru acest aspect.  O să vă dau un pasaj din caiet, poate devin lucrurile mai clare: ,, A iubi înseamnă să îi dai unui om cea mai de preț comoară – libertatea de a alege.’’ Da, pentru că alegem cu cine suntem și cum ne petrecem timpul. Dacă tu te simți bine cu mine, mă bucur. Dacă nu, la fel. Ce rost are să te forțez să faci ceva ce  nu îți dorești? Deja se trece de iubire, se ajunge la niște condiții și impuneri. Trăim în niște limitări. Eu spun să redefinim iubirea, să rupem niște granițe cu care am trasat-o, să nu o mai definim în termeni așa stricți precum relație, căsătorie. Mai nou ce? Dacă nu ai o relație nu iubești sau cum? Poți să iubești necondiționat, să lași legăturile să decurgă natural, fără bariere. Să lași oamenii să fie cine sunt ei. Să te gândești la nevoile lor și nu doar la ale tale. Libertate, da. Îl lași pe celălalt să facă ce simte, nu ceea ce ai dori tu să facă. Lasă-l unic. Lasă-l special. Acceptă-l cu calități și defecte. Oricând te poți ridica să pleci dacă nu îți convine ceva. Hai să cultivăm bucuria de a fi. Să cultivăm conexiuni si trăiri, nu doar lucruri definite de societate, de cultură și de reguli. Mie una nu mi-au plăcut impunerile. Ador sinceritatea. Atâta timp cât mă simt bine cu tine și tu te simți bine cu mine, super. Definițiile nu mai sunt de prisos. În era noastră granițele relațiilor sunt cam șubrede și oricum monogamia a fost la început un simplu construct economic, adulterul fiind cel important. De dragul evoluției, monogamia a devenit mai ,,serioasă’’, a ajuns să fie vorba și de iubire. Bine, bine, iubire….dar ce fel de iubire? Una care îngrădește libertatea și fericirea? Adeseori da, din păcate. De ce? Din frică, din frica de pierdere vrem să îi controlăm pe cei din jur.

Ce se întâmplă dacă îl pierd? Maxim o să plângi de nu mai poți (în caz că nu ai realizat cum gândurile îți creează suferință), o să te plictisești la un moment dat dacă nu te bagă nimeni în seamă și asta e , ori înveți din experiență ori viața îți va oferi noi șanse să o faci. Iubim din ură, controlăm din frică, avem așteptări, ne trebuie definiții concrete din exterior să știm să iubim, definiții care nu ne unesc, ci mai degrabă ne separă. Hai nu zău. Când a fost ultima dată în care am zis – vrea să plece că nu se mai simte bine? Super și așa nu dețineam pe nimeni. Eu îl iubesc, îl las să fie fericit. Oricum iubirea din inimă nu mi-o ia nimeni. Iubirea noastră e despre noi, o reflecție a ceea ce se află în interior.

E greu să dai libertate? Oh da. Ți se activează toată posesivitatea din interior, dar ce contează mai mult – egoismul sau fericirea persoanei în cauză?

Iubirea e condiționată pentru cei care nu știu să iubească. Iubirea nu are nevoie de definiții, de limitări. E necesar să o lăsăm să existe și atât. Ne poate aduce pace și zâmbete pe buze. Ce contează că relația e gata? O conexiune rămâne, sentimentele doar se metamorfozează în altceva.

Cutii, cutii.  Închidem iubirea în ele, deși ea încearcă mereu să iasă și să rămână pură așa cum o știm. Când vom realiza că libertatea e soluția? Când vom realiza ca noi creăm limite asupra unui sentiment divin? La 80 de ani când aproape murim? Nu e cam târziu până atunci să îi tot controlăm pe ceilalți? Eu spun că da. Dacă mă întrebați dacă eu iubesc, vă răspund că da, o fac. Iubesc mulți oameni – familia, prietenii, anumite persoane din viață care mi-au atins inima și culmea că acest lucru mă face fericită. E benzina care de multe ori îmi dă impuls să scriu. Iubesc liber. Nu forțez pe nimeni să fie lângă mine dacă nu se simte bine. Las fiecare om să facă ce vrea, să fie liber. Nu mai îngrădesc libertatea nimănui. Fiecare are dreptul la propriile alegeri și la propria cale. Iubirea din inima mea oricum rămâne…și mai nou am învățat ceva. Putem iubi oamenii în atât de mult moduri. Nici nu ne trebuie relații. Putem spune o rugăciune pentru ei, să scriem gânduri bune, să le urăm fericire. E și aceasta o formă de iubire și culmea că nici nu-i posesivă. Nu îi forțezi să îți răspundă înapoi, tu o faci pentru tine, pentru că e ceea ce simți. Iubirea, da, un sentiment divin. Hai să nu o transformăm într-o cușcă. Merităm o societate mai bună de atât.

Cu mult drag,



Before you foget – download the sky

Image source: http://chlapskazona.cz/kam-vzit-damu-na-rande/

I went to the hospital today and told them to remove you from my heart

“I’m sorry miss, but we do not perform this kind of surgery here” the doctor replied.

His eyes were swollen red, he looked as if he had just been crying

A tear almost falling down the chubby little cheeks

I thought if he had ever broken someone’s heart, to know what is like – longing for love

The way I did on summer nights when I was walking  alone on the concrete

The sidewalks we used to hold hands

Once empty and meaningless, now a part of me.

I went to look at the sunset, the lights that touched our pinky faces

Once ours to taste

Now mine to hold

Reflecting a soul’s journey.

From where I stood I saw the view, railroads intertwining, forming a perfect shape of X

As if they were calling me

To get closure….but closure is a monster

Because having it makes you lose touch with the most important thing – the present moment.

Believing that everything is either black or white

Not implying shades of grey.

There’s no reference to the shedding of skin

No room for a love that transcends “together” and “apart”

No possibility for the past to morph into the future, as it’s sometimes supposed to.

I saw it all:

The infinite, the stars, the night sky

Each one of them whispering a different story

Carried by the wind.

I remembered my favourite one:

You introduced me to the black-eyed girl, the one you kissed at the party

Drunk and in love,

She is now my best friend.

I remember not wanting the broken engine inside my chest to be mended

‘Cause deleting you would mean ripping pieces of me

And I am not ready for the amnesia of forgetting your skin

Erasing the taste of your lips from my body

I’m not prepared to forget your sunset smile…

And I am not ready for closure.


Previous Older Entries Next Newer Entries

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 438 other followers

%d bloggers like this: