Țintește înainte!

Sursa imaginii: http://www.celero.ca

 

Renunță la critică, la oftică,

Că mulți sunt buni doar de dat din gură,

Dar când îi pui în practică, 0 barat

Cam asta e tot ce școala te-anvățat,

Să comentezi, dar să nu lucrezi….la tine.

Stai și te gândești: ,, de ce sunt în infern dacă eu, om deștept, pot mai mult?”

Ți se răspunde ,,moduri deficitare de gândire, din trecut’’.

Păi atunci hai să gândim cu prezentu’ 

Să schimbăm refrenu’ și versu’ 

Fii tu schimbarea!

Când mergi greșit doar schimbă sensu’.

Orice greșeală e un pas înainte,

Fii tu schimbarea!

Prin comportament și nu doar prin cuvinte,

Țintește înainte!

Advertisements

Perfecțiune

                                        Sursa imaginii: http://www.joshbrewsterphotography.com
Ascultă sfatul meu:  Nu te îndrăgosti niciodată de o scriitoare. Ea îţi va lua inima şi o va despica în mii de bucăţi, aruncând fiecare bucată pe o pagină a caietului ei. Vei deveni un alt subiect, un alt el care se va regăsi în operele sale de dragoste ce par a prinde viaţă. Totuşi, vei trăi etern, dar doar pentru că o scriitoare te iubeşte. Dacă îi frângi inima toţi vor afla şi te vor arăta cu degetul,  şoşotind pe la colţuri cand treci: ,,El e? Cel care a făcut-o să sufere atât de mult?’’.Vei rămâne un mister care nu moare, fiindcă toţi vor dori să afle cine e el de data aceasta. O scriitoare se va pierde în lumea creată de ea, fiindcă mereu îşi va imagina altfel situaţiile trăite. Te va modela după propriile ei sentimente, fără să ţină cont de ceea ce simţi tu cu adevărat. Va fi mult prea orbită de emotivitate,  pentru a trăi în realitate. Ea va trăi un vis pe care il va menţine în constant  minte  ca şi când ar exista, şi totuşi,  nu există. Iubeşte un medic. Dacă ai inima frântă, un medic va şti să ţi-o repare. O va fixa în cel mai bun mod posibil,  o va fixa cu precizie.  Nu vei mai vărsa niciodată vreo lacrimă pentru o altă fată. Un medic ştie cum să vindece totul,  inclusiv pe tine. Mereu tinde spre exactitate, să afle tot ce se poate despre vindecarea oamenilor, reacţii chimice şi fizică. Nu o interesează creativitatea şi visele trecătoare.  O scriitoare te va răni neîncetat prin sentimentele ei sincere aşternute pe hârtie. Ea nu va avea intenţia să îţi repare inima, ci să îţi deschidă rănile. Va pune sare pe rană fără să îşi dea seama,  iar apoi va regreta amarnic. Ea vede într-o inimă frânta posibilitatea de a crea artă,  pe cand un medic vede vindecare. Nu te îndrăgosti de o scriitoare dacă vrei să îţi ascunzi sensibilitatea,  deoarece ea tocmai acest aspect îl va căuta la tine:  să te faca să te simţi slab şi neajutorat,  pentru a crea o poveste. O poveste fără sfârşit. Iubeşte o pianistă. Ea iţi va încânta auzul cu cântecele ei minunate şi îţi va atinge inima cu frumuseţea muzicii. Te va duce în lumi paralele cu aceasta, în alte dimensiuni, unde vei trăi fascinat de atingerea provocată de mâinile ei pe clapele pianului. Va fi exactă şi precisă, exersând o piesă până când totul va ieşi perfect. Cel mai important, de multe ori nu va trebui să asculţi ceva creat de ea,  ci ceea ce au scris alţi compozitori. Nu vei rămâne implicat personal în arta muzicală,  ci doar un simplu spectator. Pe de altă parte,  o scriitoare te va include cu fiecare posibilitate printre rândurile paginilor ei. Vor exista numeroase poveşti şi poezii despre tine,  fiindcă e singurul mod prin care ea este capabilă să îţi arate dragostea ce ţi-o poartă. Felul cum o tratezi se va regăsi în ceea ce scrie şi de aceea va trebui să fii prudent cu fiecare pas la pe care îl faci. Iubeşte o actriţă. Ea te va învăţa cum să joci teatru şi cum să menţii o aparenţă. O vei vedea pe scenă cum se deghizează în altcineva şi o vei admira negreşit. O actriţă mereu va spune ce trebuie şi când trebuie. Nu va avea dubii. Ea te va  face să te simţi special şi nu îţi va arunca inima în mii de colţuri. Te va păstra aşa cum eşti , în viaţa ei în care işi schimbă rolul de la o zi la alta. Ea va rămâne pasivă, rece, şi totuşi caldă cu tine.  O scriitoare nu va putea să se prefacă. Iţi vei da seama de adevărul dureros din spatele vorbelor ei şi vei deveni trist,  poate chiar abătut. Te va scoate din sărite cu onestitatea ei prea pornită să apese pe locul unde simţi că te doare. Te va frustra şi te va face să ascunzi adevărul, dar totuşi nu vei putea, fiindcă o scriitoare mereu îl va cunoaşte, trăgându-şi din el esenţa sentimentelor din propriile sale cuvinte. Iubeşte o artistă. Ea va arunca vopsea pe o pânză, creând o opera de artă. Vei rămâne captivat de frumuseţea picturii şi te vei întreba mereu dacă poţi pătrunde în lumea ei. O artistă este un mister etern pe care vei dori să îl descifrezi. Vei fi curios să afli dacă şi alţii văd în creaţia ei ceea ce vezi tu. Artista are un strop de exactitate în sângele ei, fiindcă e capabilă să creeze tablouri proporţionale, folosind calcule matematice. Ea se va detaşa totuşi de tine, în mod benefic,  si nu-ţi va prezenta totul. Acest lucru e important în viață. Cand ştii totul despre o persoană, magia dispare. O scriitoare nu va ezita în a-ţi arăta propria ei lume. Va da tot ce e mai bun din ea doar ca tu să poţi admira ceea ce scrie. Nu se va gândi de două ori când îţi va arăta numeroasele ei poveşti cu personaje de basm. Chiar dacă poate unele vor fi prea personale, ea te va lăsa să o cunoşti fără să vrei şi fără să o ceri, ceea ce nu te va face fericit, fiindcă vei observa că ea traieşte într-un vis ireal pe care trebuie să îl spulberi. Din păcate, scriitoarea va fi prea impulsivă şi va trebui să greşească de nenumărate ori pentru a avea ce scrie. Cu cât duce situaţiile mai mult în extremă,  cu atât mai bine va putea să transpună viaţa în cuvinte. Iubeşte o dansatoare. Ea te va uimi cu corpul ei flexibil şi mişcările extraordinare de dans. Va schimba numeroşi parteneri pe scenă, dar în viaţa din culise va rămâne doar unul:  tu. Te va învăţa numeroşi paşi de dans şi veţi putea pluti împreuna pe ritmuri de vals. O dansatoare e extravagantă şi nu se dă în lături niciodata de la a încerca lucruri noi. Adoră să fie în centrul atenţiei şi de aceea te va pune şi pe tine pe locul întâi. O scriitoare va fi mereu mai rezervată şi va sta deoparte, lăsând să se întampla ceea ce trebuie să se întâmple. De multe ori nu se va băga în seamă,  fiindcă se consideră nedemnă de observat. Ea nu iţi va vorbi dulce şi nu va fi sufletul petrecerii. Se va exprima doar în scris, unde ştie că nimeni nu o judecă. Iubeşte o visătoare. Ea va fi copilăroasă şi totuşi amuzantă. Se va detaşa de tot prin excelenţă. Vei încerca să pătrunzi în lumea ei, dar te va vedea ireal şi te va include în propriul vis. Va fi mai aeriană, dar mult mai demnă de încredere, fiindcă în acest mod ea se va separa de realitate şi nu o va interesa viaţa altora. Trăieşte propria viaţă în mod atipic şi iubeşte cu pasiune. O scriitoare va fi uneori pierdută pe alte meleaguri,  dar mai devreme sau mai târziu va reveni cu picioarele pe pământ. Ea adoră concretul. E de cele mai multe ori realistă chiar dacă descrie ce simte, subiectiv. Descrie realitatea, adevărul şi viaţa. Te va frustra prin puterea cu care poate trăi şi simţi totul mult prea intens. Totuşi,  ascultă sfatul meu: Nu te îndrăgosti de ele. Mai bine iubeşte o fată care aspiră la absolut,  la perfecţiune. E singurul mod în care ştii că nu te vei izbi de artă,  sub orice formă. Ea îşi va crea un el ideal pe care, evident,  va dori să îl ,,atingă’’. Cel mai probabil nu te vei încadra în tipologia ei… deşi e ,,perfectă’’, ea nu te va putea iubi. La urma urmei ce contează?  E mai bine ca după toate acestea să iubeşti fata care doreşte imposibilul, bine imbrăcată,  cu ochi frumoşi care iţi fură privirea , decât o scriitoare care te iubeşte.

Cum facem o schimbare în lume

Sursa imaginii: http://www.cscp.ca/Professionals/Resources/A-Better-World

Aveam o discuție cu un prieten zilele acestea despre așteptări nerealiste. Mi-a plăcut  mult subiectul și m-am decis să scriu pe blog. Amicul meu mi-a arătat o postare a unei persoane (nu vreau să dau nume pentru că nu văd relevanța) care considera că deși accepți necunoscuți în lista de prieteni pe Facebook aceștia ar trebui să se raporteze la tine într-un mod decent și educat. Îi respect punctul de vedere al doamnei și nu consider că este o opinie greșită, e doar așteptarea ei raportată la lumea din jur. Ce am observat eu, psihologic vorbind, este modul în care noi oamenii ne creăm așteptări despre cum ceilalți ar trebui să se comporte. Gândiți-vă la prietenii voștri și toate textele pe care vi le spuneți – ,,prietenii trebuie să fie mereu acolo pentru tine’’ – dacă au fost de 100 de ori și o dată se întâmplă să nu poată fi deodată sunt niște persoane absolut groaznice. Noi nu conștientizăm faptul că utilizăm un limbaj interior inflexibil care adesea nu doar că nu ne ajută, ci ne și încurcă. De exemplu, imperativul ,,trebuie’’ sau moartea pasiunii cum îmi place mie să îl numesc. Această expresie ne dă senzația că ni se cuvine nouă marea cu sarea, deși nu-i chiar așa în realitate. Mintea ne păcălește și noi o credem. Suntem de acord că orice nu se încadrează în viziunea noastră de ,,trebuie să fie’’ e absolut groaznic și va veni sfârșitul lumii. Hai că am supraviețuit și când s-a întâmplat ce nu trebuie. Morala? Fixăm în capul nostru idei și vrem să le materializeze ceilalți, deși ei n-au habar de ele. Nimeni nu citește minți din câte știu eu. Nimic nu trebuie să se întâmple într-un anumit mod, nimic nu e așa de fix cum îl facem să pară în mintea noastră, noi doar ne ancorăm într-un pământ care nu e solid și  mereu poate să se prăbușească. De ce? Așteptăm prea multe de la ceilalți.

Cum se creează așteptările? Cam așa – persoanele x trebuie să facă y, iar dacă nu se conformează standardelor pe care eu le impun atunci mă dezamăgesc, sunt groaznice și bineînțeles că mă voi certa cu ele. Așa se ajunge la conflicte. O simplă diferență de opinii se transformă într-un uragan de jigniri și vorbe urâte. Sincer, e obositor să tot văd lucruri de genul. Ce ar fi mai benefic pentru toți? Să colaborăm. Dacă cineva are  o viziune diferită, super, am posibilitatea să învăț ceva nou despre ființa umană și despre cum gândim. Dacă persoana în cauză e de acord cu mine, minunat, poate putem colabora sau discuta subiecte care ne fac amândurora plăcere. Personal, consider că noi oamenii încercăm să ne atacăm unii pe alții, să ne bârfim pe la colțuri, să ne dărâmăm cât de mult putem și apoi ne zâmbim în față. Nu mă cred perfectă, am și eu părți bune și rele, ca fiecare, dar încerc să rămân deschisă. Lucru care consider că toți ar fi de preferabil să îl exersăm cât mai mult, deoarece ne aduce doar beneficii. Am făcut ,,experimente’’ în acest sens. Mi-am dorit să văd cum reacționează oamenii când îmi exprim opinia calm și asertiv, deși poate aveam sentimente de furie sau ură la adresa persoanei respective. Am remarcat următorul fapt – neînțelegerea ajungea să se rezolve și mai mult decât atât, cea mai mare problemă nu era nici măcar situația în sine, ci textele care mi le spuneam în capul meu despre așa zisa problemă. Concluzie? Problema nu-i problema, noi ne creăm furtuna și apoi tot noi ne enervăm că plouă. Dacă am fi mai echilibrați , am urmări ce simțim și ce gândim fără să reacționăm din impulsuri, din trecut și din răni deschise am duce o viață mult mai bună și chiar am ajunge să fim fericiți.

Revenind la așteptări, toți le avem. Până și eu. Ce este important să înțelegem e că doar pentru că noi ne așteptăm la un lucru, avem pretenția că ni se cuvine ceva, nu înseamnă că într-adevăr se va întâmpla și e absolut în regulă. E important să vedem cum ne raportăm la dezamăgirile produse de ceea ce noi considerăm că este idealul. Dăm vina pe ceilalți sau privim în interior la propriile răni, reușind să le vindecăm o dată pentru totdeauna? E alegerea noastră ce facem în viață. Acum vă întreb pe voi ce credeți. Merită să creăm ură și războaie din niște diferențe de opinii sau e mai benefic să ne ridicăm unii pe alții și să colaborăm? Chiar mi-ar plăcea să citesc niște răspunsuri, lăsați un comentariu. Sunt curioasă de părerea voastră.

Cu mult drag,

Mădă