,,Poate nu am reușit să întorc timpul, dar am reușit un lucru – să fac pace cu mine.”
Prin această postare pe blog îmi fac o promisiune mie – promisiunea că voi fi o persoană mai bună în 2019, că voi crea o nouă poveste, că voi trăi mai mult în prezent și că voi încerca să inspir lumea la a duce o viață liberă de tiparele învățate în trecut.
Mi-am dat seama recent că și dacă înțeleg ceva în mod rațional, acest lucru nu înseamnă că am făcut pace cu trecutul. Mi-am petrecut luni întregi gândindu-mă care este cu adevărat realitatea, iar până la urmă, inevitabil am descoperit adevărul. Cred că așa se întâmplă când sapi destul de adânc, nimic nu îți mai poate fii ascuns. Așteptarea mea a fost ca odată ce înțeleg un lucru să fac și pace cu el, doar că , vedeți voi, nu s-a întâmplat chiar așa. Mintea mea a găsit noi tertipuri de a mă prinde în vechea poveste, de a mă face să caut informații noi pe aceiași temă. Cu alte cuvinte, o mască diferită, dar același lucru – o obsesie de a înțelege ceva și de a mă gândi constant la lucruri. Atunci, dacă nici măcar înțelegerea situației nu ne mai scapă dintr-un cerc vicios de gândire excesivă, ce e de făcut? Vă pot spune ce am încercat eu să fac – să întorc timpul.
Ce aș fi putut încerca în schimb (ceva mai puțin imposibil 😉 ) – să renunț la vechea poveste. Să renunț la lucrurile de care credeam că am nevoie la fel ca aerul pe care îl respir. Uneori e nevoie doar să ,,Let it go’’ ca în cântecul lui Demi Lovato.
Apoi, aș fi putut crea o nouă poveste în care să refuz să mă mai asociez cu persoana care ar fi spus sus și tare da, da anumitor lucruri precum victimizarea proprie, relații toxice, scuze, oameni distructivi, procrastinare și altor o mie de alte acțiuni care nu mă defineau drept omul care îmi doream să fiu.
Acum, după câteva luni de terapie, sunt aici. Drept să vă spun, a fost o luptă, o luptă cu mine și umbra mea, dar mă simt în sfârșit liberă. A fost greu? Da, extrem de greu să îmi îmbrățișez umbra și să învăț să mă iubesc pe mine…și totuși eu consider că am reușit.
Urmează concluzia mea pentru acest an, fiindcă punând lucrurile în balanță am simțit nevoia să adun într-un tot unitar ce am trăit. Obsedată de-a dreptul de a schimba trecutul vă pot spune că am eșuat, dar măcar, am eșuat cu stil. Știți doar, ca în emisiune – ,,Bravo, ai stil’’.
Concluzia mea: Poate nu am reușit să schimb trecutul, dar am putut schimba ceva – m-am schimbat pe mine, am învățat, am crescut împreună cu oameni minunați care mă iubesc enorm și cărora le mulțumesc pentru că sunt mai mult de jumătate din inima mea. Am reușit să trec peste greutăți și să fiu unde sunt azi. Nu, nu sunt nici ,,Wonder Women” , nici ,,Oprah Winfrey” , dar sunt Mădălina Dan și am un plan pentru viața mea.
Mulți oameni s-au pierdut pe drum în 2018, au rămas doar fantome în inima și mintea mea. Uneori mai bat la ușă și mă gândesc la ei, dar știu că fiecare alege viața pe care și-o creează. Eu am ales să mă iubesc pe mine. De alții nu pot spune mai mult, prefer să mă abțin. Le urez numai bine. Da, nu am dat timpul înapoi, nu suntem în ,,Harry Potter” sau în ,,O buclă în timp” , dar poate nu avem nevoie de acea magie. Cred ca avem cu toții destulă magie în interiorul nostru și în 2019 o să folosesc acea magie să creez, să creez o lume mai bună pentru mine și pentru oamenii pe care îi iubesc. Cât despre restul le urez doar bine, fiindcă lumina din mine m-a învățat un lucru important – să iert, să iert pentru a-mi fi mie mai bine. Am învățat să trăiesc în pace, fără a schimba oamenii.
Să aveți un an nou plin de bucurie și tot ce vă doriți.
P.S: Anumite pasaje din această postare sunt un pamflet și trebuie tratate ca atare. (acolo la ,,Bravo, ai stil’’ mă refer)
Cu mult drag,
Mădălina Dan
Like this:
Like Loading...
